2010-05-09 - Prima Evadare - destainuirile unui bicloevadat

Bucurestiul pe 9 mai. Am plecat de acasa pe la 8. Era o zi altfel, orasul era altfel. Pe masura ce ma indreptam spre Piata Victoriei, puteam vedea masini cu biciclete (inauntru, deasupra, pe hayon), sau biciclisti in grupuri mici, mergand spre baneasa. Si nu erau simpli biciclisti, aveau numere prinse de bicicleta, semn ca vor sa “evadeze”. Mi-am parcat masina la Metro. Pana am plecat, inca vreo patru masini au ales sa debarce bicicletele langa mine, iar pe DN1, carduri de biciclisti se indreptau spre linia de start. Am ajuns la Academia de Politie. Am inteles atunci ca lucrurile se schimba dramatic de la an la an, ca din ce in ce mai multi oameni inteleg sa se distreze si altfel, ca sportul in aer liber e ceva ce ne dorim din ce in ce mai mult.  Am aflat mai tarziu, ca peste 1200 de oameni s-au inscris. Si ma bucur enorm sa am si sa-mi fac prieteni si cunoscuti cu astfel de “apucaturi”.

(foto Daniela Vasile - de pe situl primaevadare.ro)

A inceput sa picure chiar inainte de start. Nu mai conta pentru nimeni acest aspect minor. Am inteles repede ca e destul de riscant. Eram inca pe asfalt ,mergeam pe margine. Mi s-a parut ca pot depasi mai usor. Pana cand cel din fata a indoit o creanga, care in momentul in care a scapat, nu m-a lovit in casca, nu in ochelari ci direct in gura. Era totusi prematur sa-mi propun sa fiu prudent. Oricum in maxim 20 de minute am luat prima tranta care m-a convins ca nu e cazul sa exagerez. Imi pregatisem o camera video pe bicicleta pentru a surprinde momentele fierbinti ale cursei. O “impamantasem” de la acesta prima cazatura. N-a mai fost cazul sa incerc sa o folosesc. Si au urmat un sir de multe alte cazaturi, adica inca vreo cinci. Am fost nemultumit de faptul ca nu m-am pregatit bine. De obicei imi fac presiunea singur in functie de terenul pe care urmeaza sa merg. Aveam rotile prea tari. Am cazut chiar si pe plat de la un simplu fagas. Dupa ce m-am decis in sfarsit sa-mi desumflu rotile am mai cazut doar o data. Noroi, am luat cam peste tot. Parca si acum imi scasnesc un pic dintii. Nici cu estimarea timpului nu am stat foarte bine. Mi-era dor de offroad, aveam o oarecare sete de a trage. Si am tras excelent mai putin ultimii cinci km cand am cam terminat benzina. Finish!

In concluzie: O zi superba. O zi in care am fost multumit de mine. Un traseu spre foarte bun, a fost marcat bine, punctele de alimentare au fost puse la distante potrivite. Am zis finish? O nu, m-am intors pe bicicleta in Bucuresti. Si poate n-ar fi fost mare lucru daca drumul pana-n DN1 nu era in renovare. Si cine a stat cateva ore de offroad pe sa, stie despre ce vorbesc. Cat despre noroi, eu si bicicleta ne-am spalat in acelasi loc: o spalatorie de masini. Spor, vlad.

articol furnizat de Vlad Mihalache, partener HyperSport