Copii si nevoia de miscare

Multe lucruri le invatam prin analogii. Ma uitam in urma cu ceva vreme la puii de animale – pisici sau caini, dar se poate extinde ,,umbrela” foarte mult. Au un cu totul alt comportament fata de adulti, sunt mult mai jucausi, mai energici, mai bucurosi parca de propria existenta. La oameni se observa cu usurinta aceleasi diferentieri intre varste. Nativ, copilul are tendinta de a se juca (aspectul ludic al vietii copilului este profund tratat de psihologie) iar miscarea este o forma naturala de manifestare. Nu intamplator avem “pasul strengarului”
De la miscare la sport este doar… un pas.

De ce scriem aceste randuri? Deoarece copii sunt la ora actuala supusi unor tentatii diverse, unele dintre ele foarte puternice. Voi puncta doar cateva, pentru exemplificare:
- Jocurile video (console, jocuri PC, etc) tind sa acapareze tot mai mult timp si sa fie tot mai relevante pentru copii.
- Proximitatile/vecinatatile se redefinesc intr-o oarecare masura. Exista segmente mai mari de copii care nu mai au prieteni in vecinatatea domiciliului, din diverse motive.
- Oferta TV pentru copii este vasta si are tendinta de a acapara tot mai multa atentie…

Nu spunem despre niciunul dintre contextele de mai sus ca ar avea caracter nociv. Excesul insa poate fi daunator… Fara a avea pretentia ca suntem exhaustivi sau ca dezvoltam vreo lucrare de specialitate, inseram mai jos cateva ganduri in aceasta directie, a orientarii copiilor spre sport.

Ofera-i copilului aceasta sansa
Un prim sfat, fundamental, este sa nu uitam sa oferim copiilor sansa sa faca miscare. La gradinita, la scoala, in curtea scolii, a casei sau in fata blocului. Inscrie copilul la diverse activitati – sunt destul de frecvent intalnite cursurile de arte martiale sau de dans, dar merita avut in vedere un spectru mai larg (inot, schi, patinaj, mers pe bicicleta, etc). Se poate plati pentru cursuri dar exista si oferta gratuite, cum este exemplul centrelor scolare, unde se poate face o treaba foarte buna si pot fi gasiti oameni entuziasti.

Fii un exemplu pentru copil
In prima perioada a vietii, vrem, nu vrem, suntem sau nu ocupati, este bine sa-i insotim, ca parinti, in acest demers educativ. Pana la profesorul de dans sau karate, parintii sunt modelele, asa ca un parinte static si fara o cultura pentru miscare va avea sanse mari sa transmita acest caracter copilului.

Copilul nu este obiectul asupra caruia sa ne manifestam propriile tendinte sau frustrari
Evitati porniri de genul ,,Daca eu am facut fotbal, el trebuie sa faca la fel!” sau ,,Eu nu am reusit sa fiu un bun jucator de tenis, dar fetita mea trebuie sa ajunga campioana!” E adevarat ca sunt exemple de sportivi celebri care au fost impinsi serios de parinti, cel putin in prima perioada. Nu contestam ca trebuie sa existe o doza de presiune, uneori, deoarece confortul fotoliului sau al canapelei poate fi un mare inamic. Dar acest articol nu este despre performanta, este despre miscare in general, la nivel de masa. Pentru a face o paralela cu invatamantul, este ceea ce ar trebui sa fie scoala, o relationare la performanta intregului si nu un focus obsesiv pe olimpici.

Exploreaza
Daca nu ii place sa alerge, nu abandona si nu te grabi cu catalogarea ,,anti-sport”. Exista sporturi de indemanare, viteza, forta, gandire, etc…Sporturi de echipa si sporturi individuale. S-ar putea sa nu-i placa sa alerge, dar sa-i placa inotul; sa nu fie atras de dans insa sa dezvolte inclinatii spre artele martiale. Sa nu-i placa tenisul dar sa se simta excelent la fotbal. Trece-l prin mai multe sporturi pentru a vedea ce ii place si la ce are aptitudini.
Nu orice sport merge la orice varsta. Intr-un fel va asimila inotul sau schiul la varste mici si altfel baschetul sau voleiul…

Fa-i un program de sport
Este foarte util sa aiba un program. Aceasta aparenta ,,constrangere” va fi un “ghimpe” care va impinge atat copilul cat si adultul spre mentinerea preocuparii in zona sportului.

Despre obiective si motivatie…
Desigur, pot exista multiple valente ale practicarii sportului la copii. Este un aport la dezvoltarea armonioasa a corpului si la sanatate. Poate avea efecte pozitive in socializare, in relationare. Poate fi un ingredient esential al dezvoltarii simtului de combativitate, al spiritului de competitie. Poate dezvolta ambitia, organizarea si disciplina, gratia, si foarte foarte multe alte beneficii… In plus, este bine sa ne gandim si la viitor. Un adolescent care stie sa inoate, sa schieze, sa joace tenis, sa danseze, etc va avea o cu totul alta pozitie in grupurile sale de referinta in raport cu cei care nu se pricep la niciunul dintre domeniile enumerate mai sus.
Cel ce nu se pricepe, poate este bun la fizica. Sau la literatura. Nu punem in balanta ce este mai bine, fiecare isi urmeaza calea. Ceea ce vrem sa subliniem este: oare ar putea fi un bun matematician sau filolog dar care sa aiba si priceperi in zona sportului? Este performanta in alt domeniu o piedica reala in practicarea, macar si ocazionala, a unui sport? Parerea mea sincera e ca nu vorbim de o bariera reala, ci de aspecte culturale sau psihologice. Poti lucra 12 ore pe zi la proiecte literare, dar intotdeauna se poate gasi jumatate de ora pentru putin stretching, pentru putina alergare, inot, sau tenis. La fel cum intotdeauna se gaseste timp sa suni pe cineva drag, desi sunt oameni care inca mai spun: “stii draga, de cateva luni vroiam sa te sun dar nu am avut timp!”…

In concluzie, oferiti copiilor sansa sa faca sport! Performanta vine daca este cazul, nu asta este insa scopul nostru. Scoul nostru este sa avem cat mai multi copii si tineri care stiu sa merga pe bicicleta, care stiu sa inoate, sa schieze sau sa patineze. Copii care fac regulat miscare si sunt sanatosi!

Cosmin
HyperSport